Dl. “GatDeAur”, un “Bentley” fals si o fabrica pe dealul lui Dracula | Ilias Papageorgiadis’ blog for Real Estate in Romania (and not only)

Dl. “GatDeAur”, un “Bentley” fals
si o fabrica pe dealul lui Dracula

Friday, February 26th, 2010

(prima parte)

“Un alt client care sa cumpere o proprietate industriala importanta? Ce s-a intamplat?” Ma aflu in Romania din 2004 si au fost perioade care durau si luni cand nu aveam nicio cerere pentru proiecte industriale importante in afara Bucurestiului. Si in acel moment aveam doua! Colegele mele se pregateau sa ma omoare avand in vedere ca hartiile primite de la proprietari erau… niste porcarii. Aveam de facut multa munca in plus inainte de a ne putea decide daca o proprietate era potrivita pentru ceea ce cautam. “Domnule Ilias, iti place sa iti complici viata” mi-a spus una dintre ele. “Nu numai pe-a mea, cand trebuie sa lucram pentru clientii nostrii, ci si pe a voastra” i-am confirmat…

“Salvarea” mea: “Domnul… GatDeAur”

Da, totul este de vanzare in ziua de astazi. Dar aveti macar idee cat de dificil este sa gasesti 5 proprietati serioase, cand esti in cautarea a ceva anume? Dupa ce am respins 25 - 30 de cazuri, am ramas cu doar 3 oferte interesante pe care le-am verificat si pregatit pentru unul dintre cei doi clienti. Acesta urma sa vina peste doua zile impreuna cu echipa lui de specialisti. In vreme ce ma intrebam unde as mai fi putut cauta, suna telefonul: “Domnule Ilias, este cineva

aici care spune ca detine exact ce avem noi nevoie”. Mi-am parasit biroul si aproape am fugit inspre una din salile noastre de conferinta…

Eram destul de entuziasmat dar m-am calmat imediat. Colega mea imi prezinta un domn simpatic. James Bond a trebuit sa lupte cu “DegeteDeAur”(”Goldfinger”) in anii ‘60 iar eu ma gaseam fata in fata cu un nou colaborator… “GatDeAur” (sau “ManaDeAur”). Nu s-a ridicat sa dea mana cu mine, presupun ca cele 4 - 5 lanturi de aur (care se iveau de sub camasa descheiata) erau suficient de grele pentru a-l retine de a face prea multe miscari. Inalt, peste 1.80 m, par tuns scurt, genul “soldat in armata SUA”, cu haine destul de murdare, dar purtand un intreg magazin de bijuterii. “Eu sunt salvarea ta” a stabilit el regulile discutiei noastre…

“Eu am ce iti trebuie tie. Daca esti serios, fii rapid si ia”

“Pardon?”, “Nu auzi? Colega ta mi-a spus ca vrei sa cumperi o proprietate si eu o am pe cea care ti se potriveste perfect”. “Avem nevoie de o suprafata extinsa, potrivita pentru construirea unei fabrici noi, de la zero. Mai avem nevoie de utilitati, aprobari etc.”. “Relaxeaza-te, relaxeaza-te” a scazut el tonul vocii (utilizand probabil o tehnica secreta de hipnotizare antica…) “Ti-am spus ca am proprietatea perfecta” a repetat el si a luat o bucata de hartie. Lui Pablo Picasso nu ar avea de ce sa ii fie frica daca il avea pe el ca si oponent… desena chiar mai rau decat mine! Acesta este noua sosea. Aceasta este intersectia. Acesta este terenul nostru. Aici avem utilitatile.”

“De ce nu are terenul tau deschidere la aceasta strada, care este cu cativa metri mai in spate?” ” Are, are, o sa vezi. Am crezut ca ai ochi de expert, nu poti vedea imaginea de ansamblu?” a spus el iarasi cu voce blanda. M-a privit intr-un fel pe care el presupun ca il considera dominant, miscandu-si sparancenele si partial inchizand ochii. “Cunosc asta de undeva” ma gandeam eu. “Care este pretul aici?” “Aurul nu are pret. Daca ai la dispozitie o proprietate de aur, pur si simplu o iei. Daca nu ai bani, stai acasa si te uiti la televizor”. Incercam sa aflu mai multe, dar nu am primit decat garantii verbale ca toate lucrurile sunt asa cum ne dorim noi sa fie. Apoi a oprit discutia, asa cum orice tip “macho” ar face-o: “Am ceea ce ai tu nevoie. Daca esti serios, fii rapid si ia-o”. “Nu sugeram proprietati clientilor doar asa, voi veni sa o vad inainte sa ma intalnesc cu el si sa i-o prezint”.

“Nu o fac pentru bani, sunt un om de afaceri”

Discutia noastra s-a incheiat cu juraminte reciproce… Eu voi face calatoria sa vad proprietatea, in vreme ce el ne va trimite toate documentele pe care i le-am cerut (si colega mea i-a inmanat lista). Acesta s-a ridicat si s-a indreptat inspre usa. Milioanele de tranzactii pe care a spus ca le-a finalizat, plus… kilogramele de aur pe care le purta si tupeul innascut pe care multe legende din lumea afacerilor le au (asa cum probabil a citit el in “Libertatea” sau “Cancan”) l-au epuizat pe acest domn distins. Mergea ca si cum era extrem de plictisit de absolut orice. Inainte de a pleca, m-a privit adanc in ochi si m-a amenintat: “Nu o fac pentru bani, sunt un om de afaceri innascut. Mai bine nu mi-as pierde timpul daca nu garantezi ca ai banii”. “Singurele garantii in viata sunt moartea si a doua venire a lui Iisus Hristos, dar daca proprietatea este ceea ce cautam, vom face tot ce ne sta in putere pentru a incheia afacerea”.

Colega mea zambea: “Chiar te vei intalni cu el?” “De ce nu? Voi merge sa prezint clientilor celelalte 3 proprietati pe care le avem. Inainte ca acestia sa soseasca, o voi vedea si pe aceasta si daca are sens si are toate documentele cu el, ii voi informa”. “Pe hartie terenul arata bine”. “Vom vedea si cum arata in realitate…”

Maine, sfarsitul povestii:

Un “Bentley” fals

“Utilitatile”

Dealul lui Dracula